Scufita Rosie si perisoarele de branza

Scufita Rosie si perisoarele de branza

   A fost odata ca niciodata,ca de n-ar fi nu s-ar povesti,un personaj de basm numit Scufita Rosie.Era de basm va spun.Cu siguranta.Pentru ca numai in basme puteai intalni o prostituata pe care s-o cheme Scufita Rosie.Si de ce ii zicea Scufita Rosie?Pentru ca avea parul rosu.Da.De aceea o “boteza” asa pestele ei.Banuiesc ca stiti ce e un peste.Nu e vorba de ala din ocean sau din rau.”Pimp” e termenul englezesc si e ala de se ocupa cu prostitutele.Ala de le guverneaza,de le trimite la “produs” si pe urma colecteaza bani de pe ele.In schimb prostituatele ce castiga?Un trai “decent” si o bataie din cand in cand atunci cand n-au produs destul.Da.
   Si actiunea povestii noastre se intampla undeva in Manhattan New York,intr-un cartier laturalnic,plin de gangsteri si bande organizate si restul stiti voi din filme,nu trebuie sa ma repet.Bun.Scufita asta Rosie a noastra era romanca.Fusese racolata impreuna cu prietena sa Cristina,nume de strada Sexy Eye,adica ochi sexi.Da.Fusese prostita stiti voi cum.Cu contract care cica e legitim.Cu lucru de munca asigurat,casa masa asa,salar de 1500 de dolari pe luna,”house cleaning”,adica menajera.Da.Si cand a ajuns la fata locului visele desarte s-au transformat in realitate.Care credeti ca a fost primul lucru care s-a intamplat cand a ajuns?Patronul,adica pestele,pe numele sau adevarat Bill Gates,da da exact ca si pe patronul de la Microsoft,poreclit Shred,adica bucata,asta pentru ca ii placea sa taie lucrurile in bucati,inclusiv corpurile umane.Da.Va dati seama pe mainile cui ajunsese.Om fara scrupule Shred asta,primul lucru isi incerca marfa.Adica ce facu?Viola fata.Pe urma pe cealalta.Da.Ii placura noile achizitii.Erau bune fetele.Bune de tot.Le boteza pe fete.Pe prima v-am spus cum o cheama,Scufita Rosie,personajul principal si eroina povestii de fata,iar pe cealalta iar v-am spus,Sexy Eye.Le lua frumos pe cele doua fete,le baga in masina,le sperie pe urma bine despre ce se va intampla daca incearca sa fuga,oricum nu aveau unde,erau ca si in mijlocul infernului fara sansa de scapare,le spuse ca le taie in bucati daca nu fac cum le spune el,le invata pe urma replicile de care au nevoie cand vor sa agate un client,replici de genul:
“Hey baby,wanna have some fun?”,adica “Gagiule,vrei sa te distrezi un pic?”.Asa.Le spuse sa nu se incurce cu dintr-aia care n-au bani sa plateasca,adica intai sa vada banii si apoi restul.Pe urma le dadu jos la un colt de strada.Am uitat sa va spun ca primisera haine.Da.primisera fuste dintr-alea scurte pana in cur,asa,bluza cu spatele gol,buricul gol si decolteu mare cat China,asa,toate hainele viu colorate,tipator,sa atraga privirile de la distanta.Primira rujuri si rimele si farduri sa fie “fresh” tot timpul si ce sa mai spunem?Ah n-am spus numele adevarat al eroinei noastre.Deci Scufita Rosie fusese initial Angela.Da.Un inger era Angela,adica Scufita Rosie.Era o fata tare buna.Dar ca toti oamenii buni la suflet de pe lumea asta lua plasa.Lua plasa va spun.Asta pentru ca dori mai mult.Nu fusese multumita de viata pe care o ducea.Angela fusese in Romania infirmiera.Lucra intr-un spital de batrani.Avusese grija de ei acolo.Dar salarul era prea mic,taxele mari si s-a saturat sa traiasca tot la limita de pe o zi pe alta si atunci se hotara sa plece in strainatate asa cum procedeaza majoritatea romanilor in ziua de astazi.Da.Cristina gasi pe internet oferta asta de lucru care suna bine,tentant.Si mai era si in America.Cine nu doreste sa vada America?Doar e tara tuturor posibilitatilor,nu?Si intr-adevar asa este.Pentru ca numai in America se putu intampla nenorocirea asta.Da.
   Deci Angela si Cristina,romance,ajunsera prostituate in New York.Puse in situatia asta trebuiau sa se descurce,nu?Doar nu era sa se omoare.Lasii se sinucid,cei care nu isi asuma responsabilitatea pentru propriile actiuni.Ai vrut America,ai America.
   Cristina era mai suparacioasa si mai emotiva din fire.Se puse pe o bordura si incepu sa planga.Angela insa era o luptatoare.Nu se dadea batuta nicioadata.Avea acea calitate in ea care putea muta si muntii.Ii spuse prietenei sale:
“O sa vezi ca trecem cu bine si peste asta.Dar mai intai trebuie sa facem ce avem de facut.Asa ca gata cu smiorcaiala si treci la produs.Ai vazut ce-a zis Shred.Daca nu implinim norma ne taie in bucati si ne da de mancare la pesti.”
   Cristina isi sterse lacrimile de la ochi,isi refacu rimelul si trecu la treaba.O limuzina alba dintr-aia lunga opri in dreptul lor.Geamul se culisa incet in jos iar dinauntru aparu un domn distins,costum alb,trabuc cubanez,ochelari negri.Vorbi.O sa scriu dialogul direct in romana.Fetele stiau fluent engleza doar erau fete educate.Angela termina medicina iar Cristina dreptul.Deci marele bogatan american vorbi:
“Nu v-am mai vazut pe aici.Sunteti noi?”
“Da,raspunse Cristina,suntem noi”
“Ati dori sa veniti cu mine?”
Cristina se uita la Angela,putin speriata.
“Ce facem,intreba in romaneste?”
“Pai mergem,spuse Angela.Ce se poate intampla mai rau?”
   Zis si facut.Cele doua fete s-au urcat in limuzina.Erau frumoase foc fetele noastre,ca toate romancele de altfel.Bogatanul nu le rezista.Nu mai vazuse asa ceva in viata lui.Asemenea frumuseti de femei.Da.Le servi amiabil cu sampanie apoi grai:
“Care va e tariful?”
“Pai 1000 de dolari pe noapte,spuse Angela cu un ton hotarat.”
“Pentru amandoua?”
“Nu,spuse din nou hotarat Angela.Pentru una singura.”
   Bogatanul statu putin pe ganduri.Pe urma raspunse:
“Accept.”
   Fetele putin surprinse,s-au uitat una la alta,au incercat sa schiteze un zambet de bucurie dar s-au abtinut.Au luat din nou tonul serios si indiferent si si-au savurat sampania.
   Bogatul,pe numele sau adevarat John Kennedy,da,exact ca pe presedintele american asasinat,era un om bun.puteti sa credeti asta?Dadusera peste un om bun.In mijlocul iadului cele doua fete gasisera un om bun.Si omul bun grai din nou:
“Vedeti voi,eu sunt un om batran.Am acum 56 de ani.Afacerile imi merg foarte bine.Am milioane de dolari in banca.Totusi nu sunt fericit.De cand a murit sotia mea acum cinci ani sunt foarte singur si nefericit.Copii nu am pentru ca sotia mea n-a putut avea copii.Acum tot incerc sa-mi gasesc o persoana decenta cu care sa imi alin singuratatea si batranetile,dar nu gasesc.De aceea din cand in cand mai angajez cate o prostituata sa-mi tina de urat.Sa stiti ca prostituatele nu sunt atat de rele cum le crede lumea.In astia cinci ani am intalnit multe si toate au fost suflete alese.Eu,la varsta mea nu mai sunt in stare sa fac prostii,stiti voi,sex si dintr-alea.Nici nu petrec sa fac betii si dintr-alea.Mai fumez cate un trabuc din cand in cand.Asta imi place sa fac.Imi mai alunga gandurile negre din cap.Deci cum v-am mai spus fetelor nu veti avea munci de facut,nu trebuie nici macar sa-mi dansati la bara sau mai stiu eu ce alte prostii dintr-alea.Vreau doar sa-mi tineti companie.Si poimaine am o sedinta importanta urmata de un dineu si am nevoie de niste prezente feminine care sa lumineze incaperea.”
   Fetele se uitau din nou una la alta si nu le venea sa creada.Intr-un final Cristina nu se mai putu abtine.Izbucni in chiote de bucurie.Ii venea sa danseze acolo in limuzina dar nu avea loc ca dadea cu capul.Angela simtea la fel.Cristina:
“Ti-am spus tu?”
“Ba eu ti-am spus ca va fi bine.”
“Ha ha ha.”
“Si cu pestele ce facem,spuse Angela.?”
“Da-l incolo.Hai sa ne distram.”
   Asta si facura.Radeau.Chiuiau.John Kennedy nu intelegea nimic din ce vorbeau fetele pentru ca era in romana,insa zambea.Fetele ii transmisera si lui starea lui de bucurie si se simtea bine.Ii spuse soferului:
“Cat timp mai avem pana la conac?”
“Doua minute,domnule.”
   In curand aveau sa ajunga in Paradis.Masina se opri in fata unei porti imense din metal cu diverse figurine pe ea.Poarta se deschise larg.Portarul din cabina portii iesise afara si saluta politicos:
“Buna seara,domnule.Bine ati revenit.”
“Bine te-am regasit,Walter.”
   Era deja ca-n filmele cu James Bond.Sau ce spun eu.In fine.Era frumos.Era frumos de tot.Parca prea frumos sa fie adevarat.Si totusi era.
   Dupa ce strabatura o alee cu brazi si statui de lei,oprira in fata conacului sau palat sau ce era,pentru ca cuvantul vila era minuscul.Aici era o fantana arteziana imensa,rotunda,cu tot felul de statuete in stil bizantin.Coborara din masina.Un alt servitor deschise usa de la intrare.Ce usa?Era poarta.Era imensa si asta.Totul era imens in locul asta de vis.Au intrat in camera de oaspeti.S-au asezat comfortabil.Un alt servitor le-a intrebat ce doresc sa serveasca.Angela a cerut un ceai,Cristina un Coca Cola.Stia ca trebuie sa se lase de cofeina dar inca ii mai placea obiceiul asta.Si cele doua fete isi savurau bauturile.Se uitau in jur cu ochi mari.Totul era superb.Numai piese de muzeu.Numai lucruri vechi,toate bine intretinute,in stare excelenta.Opere de arta.Picturi,statui.Stil baroc,bizantin.Cateva piese din Asia.Chiar si din Africa cateva.Da.John Kennedy avea o comoara.O comoara imensa.Totusi,asa cum spusese,nimic din toate astea nu-i aduceau fericirea,inclusiv banii din cont.Dar fetele erau fericite.Nici in cele mai indepartate vise ale lor nu puteau sa-si imagineze asa ceva.Totusi era real.Tot.
   In scurt timp sosi un alt servitor care le spuse:
“Camerele voastre sunt pregatite,doamnelor”
Cristina:
“O sa avem fiecare propria camera?”
“Da,doamna.”
   Amandoua incepura sa topaie de bucurie.Se prinsera de maini si incepura sa se invarta ca un titirez topaind in acelasi timp.Strigau sau cantau sau chiuiau sau nu stiu ce facea:
“Suntem in Raai!Suntem in Raai!Suntem in Rai!”
   Servitorul:
“Doamnelor,mai incet va rog.Avem opere de arta in jur.”
“Da.Ai dreptate,spuse Cristina.”
   Pe urma se repezi pe scari in sus.Angela dupa ea.Vazura de unde cobara valetul si erau foarte curioase cum aratau camerele.
Valetul:
“Doamnelor,mai incet.Va rog.”
   Kennedy,care sosise intre timp,facuse intai un rond pe la grajduri,avea cai de rasa acolo,spuse:
“Lasa-le sa se bucure.E dreptul lor.”
“Dar,domnule...”
“Lasa-le.Opere de arta sunt destule pe lumea asta.Si daca strica una o inlocuim.In schimb bucuria.Bucuria e fara de pret.”
   Fetele ajunsera sus.Dar unde erau camerele?Totul era imens.Erau multe camere.Prea multe camere.Si coridoare.Te puteai pierde acolo.Se hotarasera sa astepte valetul.El urca incet,tacticos,serios.Ca un valet adevarat.Dupa vreo 30 de secunde ajunse in dreptul lor.
“Dupa mine,doamnelor,le spuse.”
   De data asta se hotarara sa asculte.Se mai temperasera.Totusi bucuria inca era in sufletele si pe buzele lor.
   Dupa ce au mers pe un culoar lung de aproape 100 de metri au ajuns si in dreptul camerelor.Erau usa in usa.Una pe drepta,una pe stanga.Visavis,cum se spune.Sau vizavi pe romaneste.
“Care e a mea si care e a ta,spuse Cristina?”
“Pai nu stiu.Tu pe care o vrei?”
“O vreau pe cea din stanga.Imi place tapiseria aceea rosie.Si tavanul imi place.Uite ce de ingeri sunt desenati acolo.Da.Pe asta o vreau.”
   Angela intra in camera dreapta.Era o camera de o alta culoare.Daca in camera Cristinei peretii erau albastri deschis ca cerul,camera ei era rosie,un rosu pal.Patul era imens.Poate ati vazut in filme,un pat dintr-ala cu acoperis si cu perdele de jur imprejur,pentru tantari sau pentru ce sunt alea.In fine,era majestuos totul.Deasupra patului il avea pe Iisus desenat cu sfinti in jurul lui.incepea sa creada ca se afla intr-o catedrala nu intr-un palat.Da.Arhangheli,ingeri peste tot,Fecioara Maria.Era tot Cerul acolo in incaperea aceea cu ea.Si ea izbucni in plans.De bucurie bineinteles.Inca nu-si credea ochilor.Si totusi era adevarat.
   In usa aparu Cristina:
“Vino sa vezi!Vino repede!”
   Ajunsera in camera Cristinei.Cristina:
“Uite.Uite ce priveliste am la geam.”
   Era superb.Geamul dadea exact in spatele conacului.Era o plantatie imensa acolo.De tutun.De o parte si de alta a plantatiei padure.De o parte padure de brad,de cealalta de fag.In fata,orizontul.Iar la orizont un munte care nu se prea vedea.Era noapte afara.Luna era destul de plina asa ca totusi era destul de luminat.
   Camera Angelei dadea in partea din fata a castelului.Erau in aripa dreapta a acestuia.Nu se putea vedea partea centrala cu fantana arteziana,in schimb se vedeau grajdurile.Chiar se auzeau sunete de cai din cand in cand.
   Se acomodasera.Un servitor veni si le invita la cina:
“Cina e servita,doamnelor.Va rog sa ma urmati.”
   Si l-au urmat.Incet de data asta.Acuma erau mai linistite.Savurau in tacere totul.Fiecare bucatica a casei,fiecare pictura,tot.
   Lordul Kennedy ii astepata,pentru ca acesta ii era titlul.El provenea de fapt din Anglia.Se mutase ulterior in SUA,dupa ce sotia sa se imbolnavise.Doctorul ii sugera ca viata la tara,plimbarile lungi,mai ales prin padure de brazi vor imbunatati considerabil starea de sanatate a mult iubitei sale sotii.Si asta si facu avand in vedere ca avea aceasta proprietate care indeplinea toate conditiile necesare.Si intr-adevar sotia sa mai trai mult dupa ce se mutara aici.Mai trai trei ani desi medicii prezisera ca nu mai are de trait mai mult de trei luni.
Sotia lui avusese cancer,cancer uterin.Vedeti.Ea,Catherina,ca asa o chema,era foarte suparata.Isi dorise cu atata ardoare sa aiba un fiu insa oricat se rugase la Dumnezeu sa-i dea unul fusese in zadar.Se imbolnavi si muri.De suparare intr-un final.Oricat incerca sa o consoleze sotul sau nu putu:
“Draga mea,vom adopta unul.Nu te ingrijora.”
“Nu.Doresc unul al meu.unul demn de numele Kennedy.Unul care sa duca mai departe linia sangelui nostru.”
   Intr-un final muri in chinuri groaznice.Doctorii nu puteau in nici un fel sa-i curme suferinta.Nici un medicament,nici un tranchilizant nu functiona.Da.
   Sotul sau,lordul Kennedy,ramase marcat de moartea ei.O iubise mult.Acum incerca sa uite ce a fost.
   Fetele ajunsera la masa.Lordul Kennedy era deja asezat in capul mesei.Le zambi politicos si le invita cu mana sa se aseze.Unul din servitori trase un scaun pentru Cristina,altul pentru Angela.
   La cina aveau fazan in vin,trufe,scoici si caviar.Si vin de Bordeaux.Un an bun bineinteles si vechi.Fu un ospat pe cinste.Lordul Kennedy manca mai putin.Nu prea avea pofta de mancare.Fetele in schimb he he...Au bagat la greu.De toate.Da.Si-au spus politicos noapte buna.Lordul nu era intr-o dispozitie prea buna.Sinuzita il supara crancen asa ca n-a prea vorbit la masa.Nu ca ar fi nevoie de asa ceva cand mananci.Mancarea e meditatie.De aceea cand mananci e bine sa taci,sa lasi organismul sa se ocupe de treaba la care il pui.Sa revenim.
   Fetele erau in camera pe care o primise Cristina.Arhanghelul Mihail era aici prezent.Albastrul deschis e culoarea ce il reprezinta.
Fetele se uitau pe geam.Priveau cerul instelat.Erau multe stele in noaptea aceea.Fiecare dintre ele lumina cu lumina ei unica.La un moment dat Cristina intreba:
“Ok.Acum ne e bine.Totusi cat crezi ca vom sta aici?”
“Pai din punctul meu de vedere am putea pleca chiar maine dupa ce primim primii bani.Lordul nu cred ca ne va opri.Totusi n-o sa avem de ajuns.2000 de dolari sunt multi.Dar ca sa ne intoarcem acasa ne trebuie mai multi.Sa nu uitam ca toate actele noastre se afla la Shred.Fara pasapoarte nu iesim din tara.Asa ca momentan stam aici.Cat timp lordul ne tine eu zic sa stam aici.”
“Da.Sunt de acord.”
“Maine vom mai vedea ce va mai fi,spuse Angela.”
   Si mersera amandoua la culcare.
   Dimineata se trezira destul de devreme.Era vreo ora sapte.Lordul era deja plecat.Avea o treaba urgenta in Boston.Asa ca nu se asteptau sa soseasca prea repede.Fetele mancara bine si pe urma incepura sa exploreze imprejurimile.Aveau acces peste tot.Valetii fusesera instruiti sa le stea la dispozitie.Primul lucru la ordinea zilei fu vizitarea grajdurilor.Doreau sa vada caii.Da.Erau multi.Multe rase.Toti frumosi.Unii dintre ei foarte valorosi.De milioane de dolari.Angela fu captivata de unul in mod deosebit.Era un cal alb,alb ca neaua.Se apropie de el si incepu sa-l mangaie pe cap.Calul era bland,ca toti caii de altfel.Asta daca si stapanii sunt la fel.Ii placea foarte mult acest cal.Se hotara sa-l calareasca.Zis si facut.Nu mai calarise in viata ei dar isi spuse in gand:”De ce nu?”.Cel responsabil cu grajdurile era si instructor de calarie si dresor de cai.O ajuta cu multa placere.Ii spuse cum sa urce in sa,ce pozitie sa ia,cum sa tie fraiele,cum sa se comporte cu calul si asa mai departe.In doua ore invata sa calareasca.Cristina doar privi.Ea era mai fricoasa din fire.Statu pe tusa deocamdata.Desi pusese si ea ochii pe un alt cal,unul negru cu stea alba in frunte.Da.Deci Angela mergea deja lejer pe cal.Era un ocol acolo cu un diametru de vreo 200 de metri pe care il parcurgea la trap.Inca nu indraznea s-o ia la galop,sa nu cada.Nici instructorul n-a sfatuit-o.Era prea devreme.Si Angela mergand tacticoasa pe calul ei alb o intreba din mers pe Cristina:
“Nu vrei sa incerci si tu?”
“Nu nu.Astazi nu.Poate alta data.”
“Haidee!Nu-ti fie frica.”
“Nu.Inca nu.”
“Hai tu cand iti spun ca e fain.”
“Bine bine.Hai.Dar daca cad tu esti de vina.”
   Angela zambi.Instructorul scoase din grajd calul negru cu stea in frunte.Ii dadu aceleasi instructiuni si Cristinei,cu rabdare.Si ce sa mai spun,in scurt timp,mai scurt de data asta,o ora si jumatate,Cristina si Angela se plimbau in voie pe domeniul lordului Kennedy calare pe doi cai naravasi.O priveliste de poveste,nu credeti?Da.Numai intr-o poveste s-ar putea intampla asa ceva.Sau nu?Ce spuneti?Credeti ca ar fi posibil si in realitate?Eu cred ca da.Eu chiar cred ca se poate.Sunt atatea lucruri minunate ce sunt posibile locuind pe aceasta planeta si totusi noi ne multumim cu atat de putin.Asta pentru ca ne credem mici.Ne uitam la televizor si credem ca numai cei de acolo pot.Asta pentru ca sunt vedete.Dar voi credeti ca vedetele sunt cu ceva mai presus ca noi restul?Nu.Va spun ca nu.Sunt oameni ca noi.Doar ca au o viziune mai larga.Cred ca e posibil mai mult.”Nu,o sa spuneti.Ei sunt privilegiati.Au fost dintotdeauna privilegiati.Au avut noroc in viata.Dumnezeu le-a ajutat si asa au ajuns unde au ajuns.”Nu e asa,o sa va raspund.Ei au crezut.Asta au facut.Au crezut in visul lor si asa au ajuns unde au ajuns.Bine,e drept ca nu toti.Unii,sau majoritatea,au ajuns cu bani si cu relatii si cu faptul ca parintii lor i-au sponsorizat si i-au sustinut.”Ei vezi,o sa raspundeti.”Da,asa e.Aveti dreptate.Nu se prea poate altfel.Si o sa va spun de ce.N-ai nevoie de mult ca sa fii fericit.Asta v-a spus si lordul Kennedy.Totusi o sa va pun urmatoarea intrebare:”De ce isi doreste omul sa aiba atat de mult,sa aiba atat de multe posesiuni materiale daca nu-i aduc nici o fericire.Oare de ce?”
   M-a cuprins o melancolie profunda.Pentru o fractiune de secunda am avut o viziune pe care am sa incerc sa v-o impartasesc.Nu avem nevoie de nimic.Acesta e raspunsul.Orice posesiune materiala nu ne aduce fericire si ne indeparteaza de cine suntem noi cu adevarat.Suntem fiinte de lumina.Suntem fiinte de lumina coborate pe Pamant aici in mijlocul materiei,orbite temporar de densitatea in care ne scaldam.Dar intr-un final o vom trece.O vom trece va spun,vom razbate prin ea si atunci se va naste o noua dimensiune,o noua constiinta,un nou Pamant.Atunci se vor implini spusele lui Iisus:
“Imparatia Cerurilor e aproape.”
   Da.Dar sa revenim la povestea noastra.M-am cam luat dus de val.Da.Angela si Cristina se plimbau calare pe vastul teritoriu al lordului Kennedy.Angela descaleca intr-o poenita.Erau langa padurea de fag ce o vazusera de la geam.Era superb aici.Tot ce mai lipsea erau animale.Si intr-adevar erau.Au aparut bursuci,veverite,soareci de camp,chiar si o caprioara.Acuma o sa spuneti ca e prea de tot.O fac inadins.Pai nu e prea de tot.Suntem intr-o poveste,ati uitat.Aici totul e posibil.Absolut totul.Probabil ca acum e momentul sa intrebati:
“Dar cum e cu perisoarele de branza?”Si eu om sa va raspund:”Aveti rabdare,ajungem si acolo.”
   Deci suntem ca si intr-un peisaj din Bambi.Toate vietuitoarele padurii erau prin imprejurimi.Iepuri.Am uitat.Erau si iepuri.Si pasarele multe multe de tot.Fiecare ciripea in felul ei.Era un peisaj de basm.Fetele erau fericite.Inca nu le venea sa creada.Oare e adevarat?
Se pare ca e.S-au asezat frumos in iarba.Au mangaiat-o,caprioara.In apropiere se auzea susurul unui parau.Deja o sa ziceti ca exagerez.Si eu o sa raspund:”Suntem intr-o poveste.”Da.Vantul batea lin.Soarele era sus pe cer,le mangaia cu razele lui.Totul era perfect.
   Totul e perfect vreau sa spun.Iarasi ma napadeste o viziune.De ce nu locuim noi oamenii in natura,care e atat de frumoasa si ne aduce atata bucurie si in schimb ne izolam in custi de beton?V-ati pus vreodata intrebarea asta?Ia reflectati la ea.
   Si noi sa ne continuam povestea.Fetele erau in poenita.Se facu tarziu deja.Era pe seara.Instructorul sosi pe unul din cai si le conduse la castel.Fetele erau inauntru.Lordul sosise din delegatie.Le saluta prietenos.Pe urma cuvanta:
“Cum v-ati acomodat?Va place?”
“Daaa,raspunsera fetele intr-un glas.”
“Eu dupa cum vedeti nu v-am pus prea multe intrebari.Ma intereseaza mai putin detaliile personale.Mie imi place sa privesc in sufletul omului,si cum am vazut ca al vostru e pur,m-am hotarat sa va iau cu mine.Reguli nu am.Stati cat de mult doriti.V-am spus.Compania voastra mi-e de ajuns.Aici aveti banii pe prima zi,2000 de dolari,cum ne-am inteles.”
   Pe urma se retrase in camera lui.Era obosit dupa calatorie.
“Uau,ce om!Pot exista asemenea oameni?intreba Cristina.
“Se pare ca da,raspunse Angela.Se pare ca da.”
“Ce facem acum?”
“Mergem in camera si ne distram, ha ha ha.”
“Hai!”
   Aveau muzica,internet,televiziune prin cablu,tot ce si-ar putea dori.Totul la dispozitia lor.Si ele ce trebuiau sa faca?Nimic.Absolut nimic.E prea frumos ca sa fie adevarat?Nu stiu.Voi sa-mi spuneti.Pentru ca povestea se incheie aici.Lol.Da.Mare “happy end” mare.
Se poate.Totul e posibil.Totul.Absolut totul.Asta e tot ce am vrut sa va comunic.
   V-am lasat in aer.Stiu.Dar chiar nu mai am nimic de adaugat.Stiu ca ati mai fi vrut suspans ca la Hollywood.Ati fi vrut ca Shred sa se intoarca.Sa le rapeasca.Sa le bata.Sa le puna iar la produs.Ele iar sa fuga.Una din ele sa moara daca se poate pentru ca povestea sa fie mai palpitanta.Dar eu nu vreau sa fie mai palpitanta.Imi place asa cum e.Si putin imi pasa daca voua v-a placut sau nu.E treaba voastra.Daca vreti sa continuati sa aveti o viata palpitanta,n-aveti decat.Eu nu va opresc.Daca vreti violenta,suferinta,agonie,disperare etc in viata voastra n-aveti decat.Eu m-am saturat de astea.Mie imi place pacea si linistea.Atat.Si astea le gasesti numai in natura.”Atunci muta-te in natura si nu ne mai plictisi cu povestile tale”,asa o sa ziceti.Si eu n-o sa mai zic nimic.
   Am incalecat pe o sa si v-am spus povestea asa.Pam pam.
   Ah,si sa nu ziceti iar ca v-am pacalit cu titlul.Sa stiti ca cele doua fete cand au mers in poenita au luat cu ele un cosulet in care erau perisoare de branza.Foarte de bune.Facute in Paris.Da.
   La buna vedere.Urmatoarea poveste e “Haplea si sarmalele fermecate”.N-o ratati.Nu veti regreta.Garantez.