Să începem.
A fost odată ca niciodată o planetă.Şi planeta se numea Terra.Ea locuia aproape de Soare,soare ce se află într-un sistem solar.Şi mai departe de atât nu mergem pentru că nu e necesar.
Terra(Pământul) avea mai mulţi fraţi.Venus,Neptun,Pluto şi celelalte planete pe care le ştiţi de la astronomie.Ei(sau ele) trăiau în armonie deplină.Asta până când unul(Terra) s-a trezit mai cu moţ în frunte şi i-a abandonat pe ceilalţi.De ce?Se credea mai cu moţ în frunte.Se lăuda tot timpul:”Eu am apă,voi n-aveţi.Eu am ozon,voi nu.Eu uite câte forme de viaţă am,voi încă vă chinuiţi să produceţi prima bacterie.
Celelalte planete s-au supărat puţin dar n-au băgat de seamă.Şi-au spus:
„E din altă galaxie.Să-i dăm pace.Îi va veni mintea la cap.Crede că dacă a văzut atâtea şi a trecut prin atâtea stadii de evoluţie e mai cu moţ în frunte.O să-i treacă.Să ne vedem de ale noastre.”
Şi aşa au făcut.Numai că Pământul nu le dădea pace.Tot se lăuda.Tot le făcea apropouri.Până într-o zi când ce a descoperit.Că avea fraţi de care nu ştia.Fuseseră invizibili pentru ea până atunci.Când a văzut cât de minunaţi sunt aceştia doi,unul lângă Soare şi celălalt după Pluto,a tăcut,s-a smerit,şi-a cerut iertare de la ceilalţi fraţi şi s-a bucurat.S-a bucurat că are de la cine lua exemplu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu